Is it general ?!

Orice om spera la mai bine. Unii chiar se roaga noaptea, atunci cand pun capul pe perna, pentru o zi mai buna decat cea ce tocmai ia sfarsit. Bai se roaga... Bai si spera... Spera si se ruaga. Pe deasupra viseaza. Viseaza, findca se aude de cand lumea si pamantu' ca asta nu le-o poate lua nimeni. E si cum mai toate lucrurile bune nu apar in fiecare zi, se intampla totusi la urma urmei. Ce fac unii cand ii izbeste un asemenea lucru bun?! Auuud?! Fug. Da frate, fug ca de Dracu', ca de Moarte. Sau poate nici de astia nu ar fugii intr-n asemenea hal.

Uitati-va cu ceva mai multa atentie in juru' vostru si veti observa.
Cu asta m-am lamurit. Da' acum incerc sa imi dau seama de ce mama dracu' se intampla asa. E incredibil de frustrant. Cel putin pentru mine. Ma dor creierii incercand sa gasesc o explicatie plauzibila.

Mergem oare pe premisa ca e prea frumos sa fie adevarat?!
Cum ca ar fi cu siguranta ceva la mijloc, pentru ca nu li se poate intampla tocmai lor?!
Sunt oare atat de sadici incat tin cu tot dinadinsul sa se loveasca cu capu' de toti peretii, ca mai apoi sa isi dea zeci de palme si sa realizeze in final cat de prosti au fost?!
Voluntar sau involuntar, cert e ca lasa orice lucru bun sa le alunece printre degete. Incet si sigur.

Voi v-ati comfruntat pana acum cu o astfel de situatie?! Povestiti-mi va rog.
Eu am un singur mesaj pentru astfel de persoane: Don't be afraid to change. You may lose something good, but you main gain something even better.

Fi-mi-ar scarba de mine! (2)

"Scriitor de exceptie", ca o albina, mi-as permite sa mai adaug eu. N-are cum zic. Mai ales dupa ce mi-am cam neglijat blogu' in ultima vreme.
Da' oricum, sarna' mult prietena mica Mei si prietena Cristina Cirstea.

Review

O luam in ordinea intamplarilor.

Mi-a mai fost inca odata confirmat faptul ca 'Politia Romana e prosti'. Acum 2 saptamani, daca imi aduc aminte bine, eram cu un amic la munca. La munca la el, adica distribuitor de marfa. Neavand ce sa prestez acasa sau oriunde altundeva pe geru' asta, am plecat cu el. La modu', mai vad si eu peisajele imprejurimilor Bucurestiului. La un moment dat vedem o masina pe camp. Am incetinit, am oprit, am coborat asta pentru ca observasem o silueta ce nu se misca. Coboram langa masina (strada era ridicata cam la un metru si ceva de camp) deschidem portiera si spre usurarea noastra silueta ce avea sa fie o femeie la vreo 50 - 60 ani misca. Pe bancheta din spate, o pustoaica la vreo 17 - 18 ani. Masina se rasturnase, se rostogolise, insa motoru' mai mergea. Nici nu am apucat bine sa intram in vorba cu cele doua - care apropo nu vorbeau romana, erau bulgaroaice cel mai probabil - ca apare un echipaj de la Politia Rutiera si au inceput sa ne ia la intrebari si sa ne goneasca de acolo, spunandu-ne ca soferu' e la sectie si trebuie sa apara. Am ascultat curcanii si ne-am continuat drumu'.

Tot in acea zi mi-a mai fost comfirmat, la fel, inca odata cum ca romanu' de rand nu e nici pe departe solidar asa cum se crede. De ce ?! Pai dupa plecarea noastra de la locul accidentului, cam la 30 de minute ditanta, undeva in mijlocul pustiului, oarecum, intre camp si padure, la vreo 70 sau poate mai bine de km de Bucuresti, o patim noi. Gen s-a rupt cardanu' masinii. Era a firmei si fara sa mai proveace alte pagube, amicu' a hotarat sa ramen pe loc sa asteptam colegii lui de munca. Bai si-am asteptat, si-am asteptat, timp in care masini treceau si treceau, da' ai dracu' daca s-a oprit unu sa vada daca suntem ok. Dupa 4 - 5 ore de asteptare, inghetati (norocu' nostru a fost ca nu era zapada asta atunci, ca altfel, vorba unui amic, 'o sugeam pe biscuiti') vin colegii. Legam cardanu', intoarcem balena de masina impingand, o legam de una mai mica si dai si pleaca. Zic 'Doamne bine ca am scapat, hai acasa ca mor de foame gen'. Si ce crezi ?! Nici nu apucam sa mergem 15 minute ca se rupe legatura din nou. Si trebuit sa ne oprim din nou sa ridicam masina pe cric, sa legam din nou si asta de vreo 3 - 4 ori. In fine in final am ajuns si acasa, dupa ore si ore de dardait.
Deci ideea ce am reusit sa mi-o formez, e ca romanu' nostru, omu' de rand, in fine, e solidar doar daca apare la TV, in rest nimic.

De azi pot spune: "Six down, one to go!". Da' asta zau ca e cireasa. E cel mai al dracu', mai greu, mai stresant, mai asa si asa si pe dincolo examen din toate. Fac un apel catre 'bafta', 'noroc' si altele asemanate acestora. DACA EXISTATI CU ADEVARAT, ARATATI-VA, ACUM E MOMENTUL VOSTRU!

If I/you/we were

Citeam blogul prietenei Cristina Cirstea zilelele trecute si mi-a placut tare una din chestiile de acolo. Anume faptu' ca a aflat de la o colega unul din subiectele din examenul de admitere la facultatea de Jurnalism. Facultate ce o intereseaza foarte tare pe domnisoara.
Subiectu' suna cam asa: "Ce ai face daca ai fi pentru o zi, un sul de hartie igienica ?!"
Sunt foaaarte curios de raspunsurile voastre.

Asa cum am spus si pe blogul Cristinei, eu m-as rostogolii prin intreaga lume. Iar acum mi-a mai trecut prin cap o situatie. Anume, de a imbraca trupul gol al unei femei, gen Shakira, intr-unul din clipurile ei, iar apoi... gata.

Intrebare. Raspuns. Explicatie.

Intrebare: Ce au in comun blogu' meu si Bucuresti zilele astea ?!
Raspuns: Trficu' muci.
Explicatie 'trafic muci in Bucuresti': la modu'... te apuca dracii pana ajungi in locurile unde ai treaba.
Explicatie 'trafic muci pe blogu' meu': la modu'... ciu-ciu, nema, ioc, canci, mort.
Da' exista o explicatie pentru asta. Nu am timp. Promit pe verde. Incerc sa scriu, am idei, dar parca imi lipseste ceva.

Mai am 3 examene in perioada ce urmeaza. E, acum nu va imaginati ca mananc pe paine cartile alea si de asta nu mai am timp de altceva, da' imi place, imi trebuie siii... cam atat.
Pe langa asta, din cand in cand mai fac matanii, poate poate ma aude Dumnezeu si OPRESTE DRACU' NISOAREA ASTA. Sau chiar Dracu' e devina aici ?! Hmm...

Leapsa (14)

De la mica mea prietena Mei, am o noua leapsa. E de ceva vreme si cu asta imi cer scuze pentru intarziere prietena.
Ce am de facut... ?! Sa precizez ce anume ne uneste pe toti.

Cred ca sunt mai multe lucruri ce ne unesc. Lucruri materiale ca masinile, calculatoarele, telefoanele, messengeru s.a.m.d. Lucruri... nemateriale ca prostia, istetimea, gelozia, orgoliul, iubirea si multe multe altele.
Oboseala si-a pus amprenta pe mine si de asta nu am sa aleg doar cateva persoane catre care sa indrept aceasta leapsa. Vreau un lucru mai simplu. Vreau sa imi spuneti voi.

Ce credeti ca ne uneste pe toti ?!

Retrospectiva 2009

Am avut un an plin cu bune si rele. Poate ca mai multe rele, dar cele bune, atatea cate au fost, le-au acaparat pe restul.
2009 A inceput nu foarte ok. Party-ul de revelion a fost ca intotdeauna foarte tare. Cu toate ca nu l-am facut acolo unde imi doream mai mult, insa am reusit sa ma distrez ca de fiecare data. Spuneam ca nu a inceput ok pentru ca a trebuit sa ma despart de tipa cu care eram atunci. Proasta mutare atunci cand am acceptat sa fiu cu ea si la fel de proasta mutarea atunci cand am ales sa ma despart de ea, dar de folos ultima dintre mutari. Asa ca sa intelegeti de ce a fost proasta si ultima mutarea, va spun doar ca am fost amenintat ca se va sinucide si mi-a parut rau pentru ea, atunci cand ceilalti au aflat ce se intamplase. Dupa asta lucrurile au mers ok, doar eram in liceu si altceva nu prea aveam ce face.
A venit primavara si lucrurile s-au schimbat putin. Mi-am luat inima in dinti, metaforic vorbind, si am dat... viata acestui blog. Cu ajutoru' lui a urmat sa cunosc oameni foarte tari si foarte interesanti. Din toate punctele de vedere. Am ajuns chiar sa ii cunosc personal pe Fata din umbra, Bek00letz, Dan Fintescu, Oana Radu si Andreea Andrei.

Vara am simtit-o... aproape din plin. Spun 'aproape' pentru ca nu am ajuns la mare. Am muncit pe unde am putut, insa nu am apucat sa fac asta atat cat as fi vrut si cat ar fi trebuit. A venit apoi bacu' ce mi-a dat destul de multe batai de cap, picandu-l in prima faza.

Oricat de mult imi displace sezonu' rece, inclin sa cred ca din toata perioada anului, sezonu' rece a fost cel mai bun pentru mine. A fost mai bun pentru ca in toamna am reusit sa iau bacu' si am intrat la facultatea de psihologie, asa cum imi doream si imi propusesem.
Tot in sezonu' rece mi-am cunoscut domnisoara, moment si perioada ce sunt cea mai buna parte a intreg anului abea apus.

Mi-am propus sa nu regret nimic din ceea ce am facut in treacut, desi uneoir vad ca e destul de greu. In 2009 am facut lucruri ce nu mi-au placut, da' nu vreau sa spun ca le regret, pur si simplu s-a intaplat sa fie asa. In aceeasi masura gandesc si despre lucrurile ce mi-as fi dorit sa le fac, insa nu am avut ocazia, din varii motive. E timp destul.
Ideea e ca 2009 e deja istorie.

Powered By Blogger

Search here

Persoane interesate