Definim, gen...

Ma voi stradui ca de azi inainte, in fiecare Luni a saptamanii, sa postez cate o... cate o... "Dilema a vietii", sa ii spunem. Totusi titulatura asta e de incercare, pana ce gasesc ceva mai bun. Daca aveti ceva mai bun nu ezitati in a-mi propune.

Azi vreau sa stiu ce intelegeti voi prin ratiune, rationalitate. incercati sa o definiti cu propriile voastre cuvinte.
Una din seminaristele de la facultatea mea spune ca ratiune = verificabil. Ceea ce mie mi se pare total gresit, din pricina faptului ca ratiunea nu poate pur si simplu sa fie definita ca si cum ar fi ceva verificabil. Corect, fiecare cu parerea lui, liberul arbitru gen, da' totusi...
Mie termenu' de ratiune, rationalitate imi sugereaza capacitatea de a ramane chill in orice imprejurare. Parerea mea...

Leapsa (17)

De la cu-siguranta-singura-reprezentanta-a-sistemului-medical-din-Romania-ce-nu-a-fost-atinsa-de-blestemele-obraznicilor, pe numele ei... (aici se aud tobele) Andra, e trimisa leapsa asta ce sta frumusel la usa blogului meu de vreo 4 zile. Si ca sa nu fie ea singurica, trimite si don'soara-viitoare-mare-artista-in-ale-muzicii... (tobe din nou) Haylie.
Sunt nevoit sa enumar cateva lucruri la care nu as putea renunta. Si deci, iacata.

Greu de spus la ce nu as renunta. Greu deoarece si pentru ca depinde. Depinde de situatie, de un alt posibil lucru, de starea de spirit, de nevoi si poate ar mai fi... nu stiu. Dar aseaaa, mataforic vorbind, nu as putea renunta la:

  • Par. Podoaba capilara fiind un lucru la care as renunta foaaarte greu.
  • Anumite lucruri lucrusoare ce imi aduc aminte de diferinte momente din trecut. Apropo de asta, m-am gandit mereu ca in cazu' unui cutremur, incendiu ceva, cred ca eu as murii in casa pentru ca mi-ar lua mult sa imi adun acele cateva lucrusoare fara de care nu as pleca.
  • Blog. Chiar si pana de inspiratie, oricat de lunga ar fi ea nu m-ar face sa renunt la blog. As posta diferite lucruri, orice numai sa il tin in viata.
  • Cercei. Sau cel putin deocamdata, pentru ca nu prea reusesc sa ma vad pe la 25-26 tot cu cercei.
  • Dorinta de a fi cel mai bun psiholog din Romania. :D
  • Dorinta de a ma perfectiona intr-ale fotografiei.
  • Dorinta de a invata sa cant la chitara.
  • Muzica...
  • Familie, prieteni
  • A asculta FK
  • Gandu' de a deveni Moartea.
  • A visa cu ochii deschisi.
  • Felul cum sunt. La eu asta ce am ajuns pana in ziua de azi.
... Cu siguranta mai sunt lucruri de genu'. Lucruri d'astea mici, marunte, granulate, dar in momentu' asta, doar atat imi trece prin cap.
Nu sta ea mult pe la mine, asa ca leapsa merge sa bata la usile urmatorilor (ramene de vazut cati o primesc.. ca o albina): A mea prietena fata din umbra ca-s curios. Alexandra Dogaru asa sa ai ce face dupa venirea de la mare... obraznico. Domn' Bek00letz asta daca are ceva timp, ca la cat lucreaza la seria Bring The Light. Cristina Cirsteaca ca din nou mi-s curios. Si Yulik asa ca vreau eu.

Out-Of-The-Way

De ceva vreme ma tot strduiesc sa construiesc cateva randuri menite sa faca inteles sentimentu' ce il traiec si totusi nu vin. Nu vin si pace. Stiu de ce. Dar ma scoate din sarite regula asta, nescrisa asa cum se vrea a fi. Si am sa ii dau o estetica asa cum imi place mie, anume: 'Sentimentele si lucrurile extraordinare, genial de imbucuratoare sufletului, orgoliului, mandriei -si altora adiacente acestora- omenesc/sti, se exprima foarte greu in scris, ba' chair deloc'.

E frumos sa ai ceva ce e doar al tau. Sa stii ca doar tu ai acces acolo si nimeni altcineva. E drept, e foarte probabil ca asta sa nu fie pe termen nelimitat, dar cand e atat de placut, nu prea stai sa te gandesti ca
vine o zi cand se va sfarsi.
Iti umple sufletul de bucurie, cutiuta mandriei da pe afara in acele momente, asemenea celei destinat orgoliului. E sentimentu' ala genial ce te face sa te simti special. Sa simti ca doar tu contezi si nimeni si nimic altceva. Ca doar tu poti sa ii oferi ce isi doreste si niciodata sa incetezi sa faci asta, neasteptand in schimb decat apreciere. Sentiment ce pe mine unu' ma face sa ma urc pe ceva foarte inalt de unde sa tip atat cat ma tin plamanii ca eu detin ceva atat de frumos. Atat de placut. Atat de minunat. Atat de fragil...

Foarte ciudat este faptul ca e acel ceva ce
chiar si in momentu' disparitiei lui, el continua totusi sa existe. Sa bata precum o inima pe moarte, dar care nu va murii niciodata. Sa palpaie precum un foc ce sta sa se stinga, dar care nu se va stinge niciodata. Si Doamne cat de bine e. Si Doamne cat imi doresc sa nu se sfarseasca. Si totusi... Chiar si asa te iubesc... de tot.

Ocupanta a bibliotecii

Am terminat cartea asta de mai bine de 2 luni, dar din nu stiu ce motiv am tot amanat sa scriu despre ea. Am primit-o de la prietena Mei . O carte geniala si pentru asta iti multumesc inca odata Mei .

E o carte pe gustu' meu, din simplul fapt ca ma invata ceva nou. Bine, nu m-a invatat in adevaratu' sens al cuvantului, insa "mi-a pus pe masa" lucruri ce mie imi plac, ma intereseaza, ma pasioneaza...
Am mai spus asta, sunt un tip caruia ii place sa despice firu' in patru, iar cartea asta e exct ceea ce imi trebuia. Pasionat de tot ceea ce tine de psihologie, inca nou intr-ale ei, Morfospihologia mi se pare geniala. Este acea stiinta ce te ajuta sa descifrezi peronalitatea oamenilor studiidu-le chipul, scrisa de Patrice Ras pe baza cercetarilor lui Louis Corman, fondatorul acestei discipline.
Recunosc faptul ca mi-a deschis apetitul in a mai citii despre Morfopsihologie si a incerca sa imi insusesc anumite cunostinte, care sa ma ajute sa imi dau seama de personalitatea celor cu care interactionez doar privindu-le chipu'. Geniala alegere Mei, sarna' :).

Dintr-ale visarii cosmaruri

M-am trezit dimineata cu lacrimi in ochi si transpirat. Asta, simplul rezultta al unui fel de vis.
Se facea ca ne plimbam printr-un mare parc. Foarte mare. 'NE' asta insemnand ca eram eu, o prietena si doi amici. Unu' din cei doi tipi era cu sora lui mai mica dupa el. Tot plimbandu-ne printre inverzitele spatii, cea mica se pierde de noi. Am cautat-o ore in sir, iar la un moment dat, tipul si tipa incepusera a se satura, rugandu-ne astfel sa incetam cautarile. Eu unu' m-am enervat si i-am lasat in voia lor, continuand sa o caut pe cea mica, impreuna cu fratele ei.
La un moment dat, ca din senin, un barbat se pravaleste la picioarele noastre. Speriat, transpirat, gafaind, se arunca dintr-o miscare din fata picioarelor noastre in tufisurile de langa. L-am tras de acolo, am incercat sa il linistim si sa ne spuna ce patise. Ne-a spus ca la cativa metrii de noi se afla cadavrul unei fetite ce o gasise pierduta si dupa ce a violat-o a omorat-o. In momentul cand ne spunea astea, undeva in departare se zareau girofarele unor masini de politie. Amicu' meu a fugit imediat in locu' indicat de strain. Cand a ajuns acolo a urlat cat l-au tinut plamanii, moment in care eu am vazut negru in fata ochilor. L-am pus pe strain la pamant, m-am urcat peste el si am inceput sa plang si a-i cara pumni in fata. Minute in sir am facut asta, pana ce m-am oprit dintr-o data. I-am privit fata desfigurata, plina de sange si m-am trezit.

E unu' din cele mai negre cosmaruri ale mele. Nimic nu mi se pare mai rau decat violu' si pedofilia. Urasc genial de tare un om ce e in stare sa faca una din cele doua. Nici o pedeapsa nu mi se pare indeajuns pentru un om care savarseste asemenea fapte. Sau poate... stiu si eu... socuri electrice, frecvente, in zona genitala. Ani la rand.

A apărut o eroare în acest obiect gadget
A apărut o eroare în acest obiect gadget

Search here

Follow by Email

A apărut o eroare în acest obiect gadget

About...

Persoane interesate